Cu toate ca nu m-am dat niciodata, cu adevarat, in vant dupa
filmele vechi, n-am cum sa nu apreciez munca maestrului Sergiu Nicolaescu. Cum
nu ma pricep prea mult la astfel de lucruri tin sa mentionez doar faptul ca imi
pare nespus de rau ca se mai stinge inca o persoana de valoare si totusi nu pot
sa suspin prea mult caci munca sa ramane in sufletul tuturor celor care au
apreciat filmele acestuia.
Pentru fiecare persoana vine si ziua in care viata iti da o
ultima palma –
mai blanda, sau mai dureroasa – si cu toate ca in urma raman regretele si
suspinele inainte se inalta o alta lume in care poti pasi cu drag. De acum maestrul
isi incepe o noua calatorie si probabil va privi filmul vietii noastre din alte
locuri, nestiute de noi. Pelicula vietii sale ia sfarsit si din pacate, dar si
din fericire va dainui ca o vesnica stea.
Iti multumim maestre
pentru toata munca!
^-^
Intr-adevar, cum ai spus si tu pacat ca se mai duce inc-o viata. Nici eu nu ma dau in vant dupa filmele romanesti, dar pot spune ca am urmarit cateva din filmele lui care m-au impreisonat Revansa si Pistruiatul. Frumos, ce ai scris. Adio maiestre.
RăspundețiȘtergere